Rozmarinul (Salvia rosmarinus, cunoscut mai demult ca Rosmarinus officinalis) este un arbust aromat originar din zona mediteraneeană, cultivat astăzi și în grădinile din România, uneori în ghivece, pentru că nu suportă bine gerurile severe. Frunzele lui, înguste și rășinoase, sunt folosite de secole în bucătărie, în parfumerie și în remediile populare. Ceaiul de rozmarin, o infuzie simplă din frunze proaspete sau uscate, face parte din tradițiile de casă ale mai multor popoare europene.
În acest articol vedem ce se știe despre utilizările tradiționale ale ceaiului de rozmarin, cum se pregătește de obicei o infuzie, ce spun cercetările și unde sunt limitele informațiilor disponibile. Este important de reținut de la început că „tradițional” nu înseamnă „dovedit științific”: multe dintre obiceiuri se bazează pe experiența transmisă din generație în generație, iar dovezile clinice pentru ceaiul propriu-zis sunt, în general, modeste.
Continuare pe pagina următoare
