Sertarul vechi al bunicului meu fusese mereu plin cu lucruri la care nimeni nu se gândea de două ori.
Erau chitanțe decolorate, batiste împăturite, fotografii îngălbenite, nasturi slăbiți și obiecte mici care probabil stăteau acolo neatinse ani de zile.
Dar într-o zi, îngropat sub dezordine, am găsit ceva ce nu mai văzusem niciodată…. Continuă să citești ⬇️
Era un obiect mic, greu, din alamă, cu curbe netede și uzate și o mică deschidere la un capăt.
L-am ridicat și l-am întors în mâini.
La început, nu aveam absolut nicio idee la ce mă uit.
Metalul își pierduse aproape toată strălucirea originală, iar suprafața era acoperită de zgârieturi și urme mici care sugerau că fusese folosită regulat odată.
Asta m-a făcut și mai curios.
De ce a păstrat-o bunicul meu?
Și la ce anume fusese folosit?
Am examinat fiecare parte, căutând un indiciu.
Forma lui era neobișnuită.
Părea prea mică pentru a fi un instrument tradițional, dar prea atent proiectată ca să fie doar un obiect decorativ.
Deschiderea de la un capăt nu a făcut decât să sporească misterul.
Pentru o vreme, m-am întrebat dacă nu cumva era vreun accesoriu mecanic vechi, o piesă de la un dispozitiv mai mare sau poate ceva ce oamenii purtau cândva în buzunare.
Nimic nu părea
Continuare pe pagina următoare
