Epoca nostalgică a laptelui îmbuteliat în sticlă este asociată, de obicei, cu un strat gros de smântână (aflat la partea superioară) sau cu capacele colorate din aluminiu. Deoarece laptele nu era omogenizat industrial la acea vreme, grăsimea naturală se aduna la gâtul sticlei – un semn distinctiv al laptelui veritabil.
Stratul de smântână: În laptele neomogenizat, globulele de grăsime se ridicau la suprafață, formând un strat de smântână densă și bogată, chiar sub capac.
Capacul colorat din aluminiu: Culoarea capacului indica clar tipul de produs și conținutul de grăsime (de exemplu,
argintiu/roșu pentru laptele integral, albastru pentru laptele degresat și auriu sau cu diverse modele pentru smântână și lapte cu cacao).
Clătirea și returnarea obligatorii: Sticlele trebuiau clătite imediat după utilizare; în caz contrar, laptele rămas în interior se usca, iar sticlele nu mai erau acceptate la returnare.
… Înainte de a-l bea, scuturai sticla – sau turnai separat lichidul dens de la suprafață.
Continuare pe pagina următoare
