„Trebuie să știți că mama voastră…” Continuarea poveștii în primul comentariu de sub imagine

…„nu a vrut să plece din spital până nu a fost sigură că sunteți amândoi bine.”

Am clipit des, încercând să înțeleg ce voia să spună.

Asistenta a tras aer adânc în piept și a continuat, parcă luptându-se cu propriile amintiri.

„În ziua în care v-a născut, în salon mai era o mamă. Și a fost… agitație. O pană de curent. Multă lume pe holuri. Țipete. Încurcătură.”

Inima îmi bătea în gât.

Fratele meu, Andrei, stătea lângă mine, alb la față.

„S-a făcut o greșeală atunci”, a spus ea încet. „Unul dintre bebeluși a fost dus în alt pătuț pentru câteva minute. A fost haos. După ce s-a rezolvat problema cu curentul, fiecare copil a ajuns la mama lui… sau cel puțin așa s-a crezut.”